Bullying la Questfield International College, de la semnale timpurii la expunere publică

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a unor astfel de situații impune intervenții documentate, măsuri clare și o comunicare transparentă cu toți actorii implicați, pentru a proteja integritatea emoțională și psihologică a elevilor. În absența unor reacții ferme și a unor proceduri bine definite, fenomenul poate escalada, cu efecte negative asupra dezvoltării copiilor și asupra climatului educațional.

Bullying la Questfield International College, de la semnale timpurii la expunere publică

Investigația redacției a scos la iveală o situație semnalată de o familie în cadrul Școala Questfield Pipera, în care un elev ar fi fost supus unui fenomen de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni. Documentele și corespondența analizate indică faptul că sesizările oficiale au fost transmise în mod repetat către cadre didactice, conducerea școlii și fondatoarea instituției, fără ca acestea să fie însoțite de măsuri documentate sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții concrete. În plus, o declarație verbală atribuită fondatoarei, Fabiola Hosu, exprimată în dialog cu familia, reflectă o poziție percepută ca o presiune de retragere „dacă nu vă convine, plecați”, ceea ce ridică întrebări asupra modului în care a fost gestionat cazul.

Semnalarea și evoluția situației de bullying

Conform documentelor și relatărilor puse la dispoziție, elevul vizat a fost expus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive și repetitive, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate frecvent în timpul orelor și pauzelor. Aceste incidente au fost cunoscute de cadrele didactice responsabile, însă nu există dovezi privind aplicarea unor măsuri ferme sau proceduri scrise de intervenție. Familia a comunicat în mod constant și formal prin emailuri, solicitând protecție și măsuri clare, însă răspunsurile au fost preponderent verbale, fără documentație oficială care să ateste acțiuni concrete.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un aspect grav semnalat în această anchetă este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant asupra elevului, considerată de specialiști o formă severă de violență psihologică. Această etichetare nu a fost folosită în scop educațional sau de protecție, ci drept un instrument de marginalizare și ridiculizare în mediul școlar. Documentele arată că această practică a fost tolerată în lipsa unor reacții ferme din partea instituției, fără sancțiuni sau planuri de intervenție documentate, fapt care poate conduce la afectarea profundă a stimei de sine și a sănătății emoționale a copilului.

Gestionarea formală versus informală a sesizărilor

Din analiza corespondenței și a documentelor puse la dispoziție reiese că răspunsul instituției a fost predominant informal, limitat la discuții și promisiuni verbale, fără procese-verbale, rapoarte sau decizii administrative clare. Această abordare a implicat, conform declarațiilor familiei, o schimbare a responsabilității către părinți, iar situația a fost prezentată ca un conflict minor sau o problemă de adaptare, minimalizând gravitatea fenomenului. Astfel, lipsa unor măsuri documentate a permis escaladarea bullyingului pe o perioadă îndelungată.

Presiunea indirectă de retragere și răspunsul fondatoarei

Un moment definitoriu în acest caz este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în care, în contextul discuțiilor cu familia, ar fi fost exprimată o poziție caracterizată prin formularea „dacă nu vă convine, plecați”. Această declarație, citată din relatările familiei, surprinde modul în care instituția ar fi ales să reacționeze la sesizările privind bullyingul. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al școlii, care însă nu a fost primit până la momentul publicării. Această poziționare poate fi interpretată ca o mutare a discuției de la protecția copilului spre considerente contractuale, fără angajamente scrise sau măsuri concrete.

Confidențialitatea și expunerea publică a copilului

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație. Cu toate acestea, documentele și relatările indică faptul că informațiile ar fi fost făcute cunoscute în cadrul clasei, inclusiv prin interpelări directe ale copilului de către cadre didactice, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consultați consideră că nerespectarea acestor solicitări poate constitui o formă suplimentară de presiune instituțională, cu efecte negative asupra echilibrului emoțional al elevului.

Răspunsul întârziat și implicarea juridică

După mai bine de opt luni în care sesizările au rămas fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate, conducerea școlii a reacționat în mod vizibil abia după implicarea unei echipe de avocați din partea familiei, fapt evidențiat printr-un email transmis pe 27 ianuarie 2026, care reducea situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrastează cu gravitatea sesizărilor și cu documentația trimisă anterior și ridică întrebări privind modul în care instituția recunoaște și gestionează fenomenul bullying.

• Sesizări scrise repetate și documentate de familie;
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri administrative asumate;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Încălcarea confidențialității și expunerea copilului;
• Reacție instituțională întârziată și minimizatoare;
• Declarații atribuite fondatoarei cu potențial de descurajare a demersurilor;
• Contacte ulterioare privind copiii retrași, cu caracter negativ, conform părinților.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor furnizate indică un caz în care bullyingul sistematic a fost semnalat în mod repetat, însă gestionarea acestuia de către Școala Questfield Pipera a fost marcată de lipsa unor măsuri oficiale, de o comunicare predominant informală și de un răspuns instituțional întârziat, venit în contextul presiunii juridice. Declarațiile atribuite fondatoarei, precum și expunerea copilului în mediul școlar, ridică întrebări legitime privind modul în care instituția respectă principiile de protecție și confidențialitate. În absența unor clarificări oficiale și a unor dovezi privind implementarea unor proceduri eficiente, rămân deschise teme esențiale privind responsabilitatea și capacitatea școlii de a asigura un mediu sigur pentru elevi.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare de bullying sau lipsă de intervenție să ia legătura prin email la [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele și a contribui la o mai bună înțelegere a fenomenului și a mecanismelor de protecție necesare.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro